Guvernul Hopa-Mitică 2.1

Guvernul Boc trebuia să plece. Dacă onoarea ar fi însemnat ceva pentru prim-ministrul omonim, îşi depunea singur mandatul şi nu mai aştepta un sfârşit anunţat şi cât se poate de natural. Dar cum ar fi putut să mai strige din gură de şarpe că şi-a pierdut scaunul de sub fund nu pentru incompetenţă crasă şi lipsă de reprezentativitate, ci pentru că ar fi încercat să atenteze la drepturile unor minorităţi salariale de lux? De ce nu a încercat PD-L ca, în loc să abuzeze de ordonanţe de urgenţă şi asumări de răspundere, să iniţieze proiecte legislative cu acelaşi conţinut? De unde atâta ură împotriva unui parlament din care fac şi ei parte, având chiar, până de curând, o majoritate de aproximativ 70%?

Guvernul Boc trebuia să plece pentru că, în loc să atenueze efectele crizei economice mondiale asupra României, a făcut tot posibilul să amplifice criza, direcţionând fonduri discreţionar, pe motive strict politice, către o clientelă exclusiv politică. Şi cum îi stă bine hoţului, mai şi strigă din gură de şarpe "Prindeţi hoţul!". Toţi ceilalţi au fost hoţi, numai ei negustori cinstiţi, chiar şi cu mâţa mieunând în sac.

Guvernul Boc a avut ocazia să plece şi nu a făcut-o. Nu vrea să plece nici acum, după ce Parlamentul României i-a arătat pe unde să iasă. Într-un exces lasciv de auto-victimizare, domnul Boc şi aplaudacii lui portocalii nu vor să creadă că nu sunt ceea ce afirmă a fi şi că nu au putut, nu pot şi nu vor putea niciodată să asigure propăşirea materială a românilor.

Guvernul Boc se încăpăţânează să ţină cu măselele de minte de scaun, iar noi ne încăpăţânăm să îi cerem să plece. Nu ne mai jucăm de mult cu Hopa-Mitică politic. Nu mai credem în zâne şi nu am crezut niciodată în zâni. Ne-am maturizat şi sperăm să se vadă acest lucru şi pe 22 noiembrie.