Gogoaşa, cocoaşa şi codoaşa

Îmi amintesc, cu zâmbetul pe buze, cum cei trei membri ai Partidei Miluţ Cluj (varianta 0.2, adică beta), în frunte cu amuzantul domn Luca, le-au dus celor de la PSD şi PD-L gogoşi. Nu la fel de amuzat îmi amintesc de promisa alianţă PD-L - PNŢCD (mai exact Partida Miluţ, ceea ce nu-i chiar acelaşi lucru). La interval de câteva săptămâni, distanţa - între mersul relativ biped cu sacoşa de gogoşi şi marşul eminamente patruped spre codoaşa PD-L - mi se pare, totuşi, prea mare pentru nişte vertebrate politice.

Am făcut comparaţia astăzi şi nu atunci când repulsia era mai mare, întrucât am dorit să las să treacă ceva vreme pentru a vedea totul mai clar. Acesta nu este însă singurul motiv. Un altul ar fi că mâine (12 octombrie 2009) se împlineşte termenul promis pentru parafarea alianţei de către PD-L şi consfinţit tot de către PD-L prin semnătura lui Wilfried Martens, preşedintele PPE. Consfinţit tot de PD-L, pentru că Wilfried Martens nu prea ştia ce semnază.

Nu are sens să vorbim despre cât de multă dispoziţie vor avea cei de la PD-L pentru parafarea unei astfel de alianţe cu o mână de oameni care se reprezintă exclusiv pe sine, cu atât mai mult cu cât, pe 13 octombrie, au de trecut de o moţiune de cenzură dificilă pentru ei însă dătătoare de speranţe pentru noi. Mă întreb, totuşi, cum şi-au putut imagina nevertebratele politice că promisiunea de oferire pe tavă de posturi în deconcentrate avea să se şi materializeze? Ba chiar vorbeau despre accederea la guvernare!?