Lecuirea

Astăzi m-am convins: la pseudo-congresul miluţian nu au fost doar angajaţii Prefab, deşi televiziunile şi reporterii au avut norocul să le ceară doar acestora părerea. Am stat de vorbă astăzi cu trei clujeni care s-au dus la adunarea cu pricina ca să vadă şi ei cum este. Oamenii cu pricina fuseseră şi la Congresul extraordinar al PNŢCD din 24 august 2008, aşa că au avut ce compara la nivelul democraţiei şi reprezentativităţii.

"Nu cunoşteam pe nimeni. M-am tot uitat după seniorii partidului, să văd şi eu un Ion Diaconescu, un Ţepelea, ceva surori Coposu. Nimic." Bine, asta puteau să mă întrebe pe mine şi nu merita efortul deplasării, dar pe mine nu m-ar fi crezut, că le par prea ţânc şi neştiutor.

"Am vrut să iau cuvântul să vorbesc şi eu despre unificarea PNŢCD şi despre cât de tare mă doare că s-a rupt partidul. Mi-au cerut hârtia scrisă să vadă dacă se poate spune acolo ce aveam eu de spus. Le-am spus că nu am hârtie, vorbesc din suflet şi liber. Nu mi-au dat voie să spun nimic." Dar unde credeau ei că se duc? Ce congres miluţian ar mai fi fost acela în care putea să vorbească tot omul şi să îşi spună păsul în legătură cu situaţia din partid?

"Când a trebuit să votez, mi-a luat Luca buletinul de vot, ca să se asigure că am votat cum trebuie." Da, cam asta înseamnă vot secret şi liber în viziunea luco-miluţiană.

Şi multe altele despre care vom mai vorbi, dacă va fi cazul. Nu pot însă să închei altfel decât cu vorbele oamenilor în cauză: "Da' ce? Ăla a fost congres? Ăla a fost al paişpelea congres. Dacă mi-ar fi spus cineva, n-aş fi crezut. Aşa, m-am lecuit. Vin şi la Congresul din 26 septembrie."