Falimentul PNŢCD? - E-Miluţ
Am spus de multă vreme că persoanele care au dorit moartea partidului intenţionează să îi valorifice acum activele. De aici atâta ultim interes pentru sedii şi bunuri. Şi acum încep să înţeleg comunicarea intensă între Miluţ şi Emil Constantinescu cocoţat în PNL.
Pe Emiluţ (lesne de înţeles de ce prefer acest apelativ în locul celui de Milică) îl interesează prea puţin sediile (astea sunt specialitatea lui Miluţ). Pe Emiluţ îl interesează valorificarea capitalului electoral al PNŢCD, atâta cât a mai rămas, în favoarea PNL.
Părea a fi cât se poate de simplu pentru E-Miluţ: iei Miluţul, îl cocoţezi în vârful partidului, "face curat" în jurul lui (lichidând orice opoziţie internă), se "aliază" (dacă aceea a fost alianţă, atunci şi dacii s-au aliat cu romanii) cu partidul-lichidator, după care - în mod "firesc" - urmează fuziunea.
Şi totuşi nu a ieşit chiar aşa de uşor. Ceva s-a întâmplat. Dar ce? Nimic mai simplu, partidul nu vrea să moară. Ceea ce părea incredibil s-a dovedit a fi adevărat: PNŢCD chiar trăieşte. Bine, "trăieşte" este impropriu spus; nu are un trai decent acolo unde i-ar fi locul; nu-i vezi oamenii toată ziua pe sticlă. Dar, de vreme ce dai cu parul şi cu bocancii, iar el tot mişcă, înseamnă că este viu.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu