Rezistenţa la portocaliu

Nu mă miră (doar mă scârbeşte) ascensiunea furtunoasă a portocaliilor la Cluj. Însă aceasta se explică prin faptul că, după funariotismul medieval, orice primar – oricât de inconsistent şi navetist ar fi – este o adevărată mană cerească. Sper doar – şi rezultatele de la Bucureşti îmi sporesc speranţa – ca acesta (nu aceasta) să fie doar un accident, un accident pe care l-am fi putut exporta la Bucureşti, căci oricum produsul stă mai mult pe acolo decât pe la primăria municipiului Cluj-Napoca.

Nu mi-am dorit niciodată să câştige stânga – cel puţin nu asta neocomunistă care numai stângă europeană nu este – dar dacă trebuie să stăvilească cineva hoardele portocalii capabile de abuzuri mai mari decât cele ale roşilor, pot pune şi ei umărul.

Jenant este că singurul care acceptă înfrângerea este Blaga, care nici măcar nu a pierdut pe mâna lui. L-au ajutat să piardă intervenţiile lui Băsecsu şi ale lui Boc, care cu mineriadele, care cu 322, lovitura de stat (constituţională). Aceste teme nu aveau nici o legătură cu nevoile bucureştenilor, nici cu ale clujenilor, de altfel, fapt pentru care îl aşteptăm pe stimabilul primar să revină cu primul avion în oraşul care l-a votat atât de furtunos, nu de alta, dar trebuie să finalizeze cele patru noi cartiere promise în campanie, după ce singurele două blocuri finalizate în cei patru ani de mandat au fost cele începute de Funar. Oricum, bomba promisiunilor ticăie şi nu îi dorim să fie prin preajmă când va face POC!