RROMA

Roma nu se află pentru prima dată în faţa invaziilor şi, oricum, aceasta de care ne acuză pe noi nu este cea mai mare şi nici cea mai periculoasă; nu va cădea niciun Imperiu, decât, poate, imperiul din minţile lor. Însă parcă niciodată diferenţa dintre invadatori şi invadaţi nu a fost atât de mică.

De la nepoata Ducelui mă aşteptam la astfel de reacţii lipsite de logică şi pline de venin fascist, însă de la un guvern socialist nu prea. S-a întors lumea cu susu-n jos, până şi comuniştii pot fi fascişti (chiar şi din acest punct de vedere seamănă mai mult cu noi decât şi-ar dori, numai că ei nu vând germani, ei ne dau înapoi ceva romi şi le dau şi bani de-o manea cu dedicaţie).

Măcar la strategie militară suntem mai buni ca ei. Ca din senin, o armată invizibilă de români a ieşit din crăpăturile pământului, din păduri şi munţi, din râuri, etc. şi a început să măcelărească în stânga şi în dreapta. Asta da ficţiune! Merită un Oscar.

Toată povestea asta are şi părţile ei bune: fasciştii italieni şi fasciştii români s-au certat ca la uşa cortului şi au decis să îşi vadă fiecare de şatra lor.