România - stat marinăresc

Mi s-a făcut rău de mare. Cum nu ştiu să mă fi urcat vreodată pe vreun vapor, stau şi mă întreb cine m-a urcat totuşi acolo. Ca şi cum abia m-aş fi trezit, trebuie să stau minute bune întins pentru a-mi aduce aminte ce caut acolo. Dar cum să stau întins când patul se clatină, camera se clatină, blocul se clatină, strada se clatină, cartierul se clatină, oraşul se clatină, judeţul se clatină, ţara se clatină.

Nu ţin minte nici să fi băut prea mult. Bine, asta nu este o garanţie a faptului că nu s-a întâmplat aşa. Dar, totuşi, totul se clatină. Ca şi cum un pirat îmbibat de alcool s-ar fi legat de cârmă şi nu mai lasă pe nimeni altcineva să cârmuiască. Ca şi cum o armată de caracatiţe gigantice ar încerca să sfarme corabia. Ca şi cum batalioane de rechini ar da târcoale stârnind vârtejuri imense pentru a ne scufunda. Ca şi cum...