Lovitură decisivă de dreapta (a) lui Traian Băsescu

Am început şi mai mult să înţeleg de ce nu mi-a plăcut niciodată domnul Traian Băsescu. De parcă ar mai fi trebuit să văd ceva care să mă convingă de faptul că am pierdut 5 ani ţinându-ne toată ţara după el, a apărut acum şi o înregistrare din 2004 în care Traian Băsescu dă un dos de palmă (sau chiar un pumn) unui copil în timpul unei manifestări dintr-una din campaniile electorale ale anului respectiv. Vă las să vizionaţi înregistrarea:

Reacţia domnului Traian Băsescu după vizionarea în direct a înregistrării (invitat fiind la Realitatea TV în momentul difuzării pe internet a acesteia), reacţiile doamnei Anastase şi ale altor susţinători băsescieni - fani până la moarte şi împotriva tuturor şi a oricărei evidenţe - nu pot fi calificate decât ca fiind penibile. Nu există nicio scuză, iar amânarea oricărei explicaţii dovedeşte vinovăţia.

Sunt scârbit de tupeul de a vorbi despre necesitatea retragerii imunităţii demnitarilor români atunci când acest discurs îl aud din gura singurului imun al ţării. Întrebarea pe care i-aş adresa-o fostului preşedinte este: Puteţi fi acţionat în instanţă pentru gestul de a lovi un copil? Puteţi fi acţionat în instanţă pentru faptul de a fi condus maşina în stare de ebrietate? Mai aveţi dreptul să vorbiţi despre imunitate? Mai puteţi cere respectul altora câtă vreme nu mai respectaţi nimic?

N-am putut noi vota cât au putut ei fura

Distanţa între locurile 2 şi 3 ale sondajelor realizate la ieşirea de la urne nu ne prea mai dă mari speranţe că revoluţia bunului-simţ ar fi reuşit. PNL şi PNŢCD, partide pe care portocalii au încercat să le lichideze, nu au dispus niciodată de maşinăriile de vot ale PSD şi PD-L, ca să nu mai vorbim despre diferenţa de perspectivă asupra procesului electoral şi a responsanilităţii politice.

Misiunea mea s-a cam încheiat. Nu prea văd diferenţa între vlăstarul securităţii şi vlăstarul partidului comunist. Am vrut altceva, la fel ca majoritatea celor tineri care nu se mai lasă amăgiţi de sistem. Voi continua să vreau altceva şi cu altă ocazie. Indiferent de ce se va spune în orele şi zilele următoare, nu voi vota niciodată răul cel mai mic, după cum nici nu am făcut-o vreodată.

Noi nu! Luptă pe viaţă şi pe moarte pentru cei 2% ai PNŢCD

Peste tot pe unde merge, Traian Băsescu minte că ţărăniştii l-ar susţine pentru alegerile prezidenţiale. Tocmai mă uitam la televizor, era la un miting electoral la Craiova, când iar am auzit mulţumiri adresate ţărăniştilor. Îi răspundem şi noi, politicos, la mulţumiri: Nu, domnule Traian Băsescu, nu vă votăm, aşa cum nu v-am votat niciodată!

Nu vom vota persoane care îşi fundamentează discursul politic pe frici colective sădite în naţional-comunism. Nu vom vota persoane care stârnesc oamenii împotriva oamenilor, continuând lupta de clasă naţional-comunistă. Nu vom vota persoane care vorbesc, cu lipsă de bun simţ, despre sărăcia altora după ce şi-au umplut lor şi alor lor burţile şi buzunarele. Nu! Nu vă vom vota!

Ştim: aţi înţeles că aveţi nevoie ca de aer de cei 2% ai PNŢCD. Aţi înţeles că prin cei 2% veţi fi la 4% distanţă de cel care vă va învinge în turul doi. Aţi înţeles că, fără cei 2% în primul tur, aveţi toate şansele să nu îl mai apucaţi pe al doilea. Aţi înţeles că fără un referendum inutil, lipsit de valoare juridică sau morală, cu siguranţă nu aţi fi intrat în turul doi.

Noi nu vă votăm. Noi vom vota Crin Antonescu pentru o Românie a bunului simţ, pentru o Românie în care cei care fac ceea ce faceţi dumneavoastră nu vor ajunge niciodată preşedinţi. O Românie în care cei ce mint, fură şi dezbină, aceştia nu vor depăşi niciodată statutul de mincinoşi, hoţi şi dezbinători.

Băsescu: Dau regatul meu pentru o plută!

Am găsit un sondaj amuzant care îl are drept candidat unic pe domnul Traian Băsescu. Vă daţi seama că nu în asta constă farmecul sondajului, ci în opţiunile lui. Vizitatorul site-ului în cauză este rugat să îl ajute pe Băsescu să ia decizia corectă alegând între Palatul Cotroceni şi o fregată. Eu m-am numărat printre 62% care l-au trimis pe Băsescu pe mare.

Consider însă că sondajul este părtinitor. Autorii sondajului ţin clar cu Băsescu. Cine altcineva decât un fan Băsescu i-ar mai da acestuia o fregată pe mână? Eu, ca să fiu sincer, i-aş spune să se mulţumească şi cu o plută, că este perioadă de criză, iar banii de fregată i-a cheltuit Ridzi pe scenă şi el pe referendum.

Crin Antonescu Preşedinte!

După cum aţi aflat, PNŢCD îl sprijină pe Crin Antonescu în campania pentru alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie 2009. Acest sprijin va fi urmat, după turul al doilea al alegerilor prezidenţiale (6 decembrie 2009), de constituirea unei alianţe electorale pentru alegerile locale şi parlamentare din 2012 şi pentru cele prezidenţiale din 2014.

Duminică, 1 noiembrie 2009, la ora 11:30, vom avea prima conferinţă de presă comună cu PNL Cluj, la sediul PNL Cluj-Napoca. Vom avea ocazia să prezentăm presei clujene protocolul de colaborare încheiat între PNL şi PNŢCD, protocol semnat şi de alţi membri ai conducerii celor două partide, printre care Ludovic Orban şi Gheorghe Ciuhandu. Suntem curioşi cum va fi reflectată conferinţa comună în presa ocupată dintr-un oraş portocaliu. Reacţiile le veţi putea urmării duminică şi luni în rubrica Ştiri despre PNŢCD.

Crin Antonescu va intra în turul doi şi va deveni Preşedintele României

Ultimul sondaj de opinie îl creditează pe Crin Antonescu cu şanse reale de a deveni Preşedintele României, în al doilea tur de scrutin, unde ar urma să îl învingă pe Traian Băsescu.

Şansele lui Crin Antonescu de a deveni noul Preşedinte al României sunt cu atât mai mari cu cât sondajul de opinie în cauză marchează un trend ascendent al intenţiilor de vot în favoarea sa, creşterea din luna octombrie faţă de luna septembrie fiind semnificativă. De precizat că sondajul de opinie a fost realizat înaintea încheierii acordului dintre PNL şi PNŢCD pentru sprijinirea lui Crin Antonescu în cursa electorală pentru alegerile prezidenţiale, ceea ce presupune un potenţial de creştere semnificativ ca urmare a încheierii respectivului protocol şi al sprijinului acordat de PNŢCD.

Puteţi vizualiza datele sondajului de opinie în cauză:

Sondaj de opinie naţional - Operations Research

View more documents from inpolitics.

Luntraşul dus cu pluta

Îmi amintesc trecerea Someşului cu luntrea pe vremea când era un pod la câteva zeci de kilometri. Cine nu a mers cu luntrea nu ştie cum este, dar, dacă v-aţi plimbat cu barca cu vâsle pe lacuri de agrement, vă puteţi face o părere. Problema cu luntrea era că Someşul nu este tocmai un lac de agrement, iar un val mai mare putea oricând să o doboare. Din acest motiv, luntrea mai era legată şi de o sârmă. Chiar dacă totul părea să meargă ca pe sârmă, se mai trezea câte-un sărit să balanseze luntrea ca să-i bage pe oameni în boală.

Săriţii ca săriţii, dar ce te faci când luntraşul însuşi este dus cu pluta şi abia aşteaptă să ajungi în mijlocul Someşului ca să se facă luntre şi punte să te bage-n apă? Când dai peste luntraşi duşi cu pluta, e bine să renunţi la luntre şi să aştepţi podul plutitor. Dacă, totuşi, ai avut lipsa de inspiraţie să iei luntrea, cum scapi? Ce te faci cu el? Îl arunci în Someş? Cât o fi Someşul de adânc? O fi rece? Ştii să ajungi la mal?

Un preşedinte-jucător în off-side constituţional

Domnul Preşedinte Băsescu a mărturisit, în sfârşit, ceea ce bănuiam de multă vreme: el a moşit guvernul Boc 1. Am aflat astăzi, chiar din guriţa lui aurită, cum i-a propus el domnului Klaus Johannis să fie ministru al învăţământului, iar domnului Lucian Croitoru să fie şef al cancelariei primului-ministru. Aceasta este o depăşire clară a atribuţiilor constituţionale, implicându-se direct în formarea noului guvern câtă vreme mandatul său constituţional se întrerupea la semnarea decretului de numire a premierului desemnat şi se relua la depunerea jurământului de către guvern.

Şi cum încălcarea anterioară a atribuţiilor constituţionale nu era suficientă, s-a gândit să meargă prea mult în adâncimea terenului politic, rămânănd în off-side după desemnarea domnului Lucian Croitoru pentru funcţia de premier. A ignorat cu bună ştiinţă formarea unei coaliţii suficiente pentru asigurarea păcii politice până la alegerile prezidenţiale. Este de la sine înţeles că România avea nevoie de linişte politică, iar domnul preşedinte Băsescu a eşuat în mandatul său de preşedinte, încercând din nou să îşi impună o voinţă dictatorială care amplifică circul politic şi, pe cale de consecinţă, criza.

Guvernul Hopa-Mitică 2.1

Guvernul Boc trebuia să plece. Dacă onoarea ar fi însemnat ceva pentru prim-ministrul omonim, îşi depunea singur mandatul şi nu mai aştepta un sfârşit anunţat şi cât se poate de natural. Dar cum ar fi putut să mai strige din gură de şarpe că şi-a pierdut scaunul de sub fund nu pentru incompetenţă crasă şi lipsă de reprezentativitate, ci pentru că ar fi încercat să atenteze la drepturile unor minorităţi salariale de lux? De ce nu a încercat PD-L ca, în loc să abuzeze de ordonanţe de urgenţă şi asumări de răspundere, să iniţieze proiecte legislative cu acelaşi conţinut? De unde atâta ură împotriva unui parlament din care fac şi ei parte, având chiar, până de curând, o majoritate de aproximativ 70%?

Guvernul Boc trebuia să plece pentru că, în loc să atenueze efectele crizei economice mondiale asupra României, a făcut tot posibilul să amplifice criza, direcţionând fonduri discreţionar, pe motive strict politice, către o clientelă exclusiv politică. Şi cum îi stă bine hoţului, mai şi strigă din gură de şarpe "Prindeţi hoţul!". Toţi ceilalţi au fost hoţi, numai ei negustori cinstiţi, chiar şi cu mâţa mieunând în sac.

Guvernul Boc a avut ocazia să plece şi nu a făcut-o. Nu vrea să plece nici acum, după ce Parlamentul României i-a arătat pe unde să iasă. Într-un exces lasciv de auto-victimizare, domnul Boc şi aplaudacii lui portocalii nu vor să creadă că nu sunt ceea ce afirmă a fi şi că nu au putut, nu pot şi nu vor putea niciodată să asigure propăşirea materială a românilor.

Guvernul Boc se încăpăţânează să ţină cu măselele de minte de scaun, iar noi ne încăpăţânăm să îi cerem să plece. Nu ne mai jucăm de mult cu Hopa-Mitică politic. Nu mai credem în zâne şi nu am crezut niciodată în zâni. Ne-am maturizat şi sperăm să se vadă acest lucru şi pe 22 noiembrie.

Gogoaşa, cocoaşa şi codoaşa

Îmi amintesc, cu zâmbetul pe buze, cum cei trei membri ai Partidei Miluţ Cluj (varianta 0.2, adică beta), în frunte cu amuzantul domn Luca, le-au dus celor de la PSD şi PD-L gogoşi. Nu la fel de amuzat îmi amintesc de promisa alianţă PD-L - PNŢCD (mai exact Partida Miluţ, ceea ce nu-i chiar acelaşi lucru). La interval de câteva săptămâni, distanţa - între mersul relativ biped cu sacoşa de gogoşi şi marşul eminamente patruped spre codoaşa PD-L - mi se pare, totuşi, prea mare pentru nişte vertebrate politice.

Am făcut comparaţia astăzi şi nu atunci când repulsia era mai mare, întrucât am dorit să las să treacă ceva vreme pentru a vedea totul mai clar. Acesta nu este însă singurul motiv. Un altul ar fi că mâine (12 octombrie 2009) se împlineşte termenul promis pentru parafarea alianţei de către PD-L şi consfinţit tot de către PD-L prin semnătura lui Wilfried Martens, preşedintele PPE. Consfinţit tot de PD-L, pentru că Wilfried Martens nu prea ştia ce semnază.

Nu are sens să vorbim despre cât de multă dispoziţie vor avea cei de la PD-L pentru parafarea unei astfel de alianţe cu o mână de oameni care se reprezintă exclusiv pe sine, cu atât mai mult cu cât, pe 13 octombrie, au de trecut de o moţiune de cenzură dificilă pentru ei însă dătătoare de speranţe pentru noi. Mă întreb, totuşi, cum şi-au putut imagina nevertebratele politice că promisiunea de oferire pe tavă de posturi în deconcentrate avea să se şi materializeze? Ba chiar vorbeau despre accederea la guvernare!?

Animalele de casă ale Preşedintelui

Îi mulţumim lui Victor Ciutacu pentru recentul material de pe YouTube referitor la campania lui EBa şi recenta postare de pe blogul său.

Nu aş insista atât de mult pe cât a insistat el asupra relaţiei evidente de subordonare a Monicăi Iacob-Ridzi faţă de Elena Băsescu (buzduganul zmeului). Astfel de relaţii între aducători de mape cu discursuri şi scormonitori prin mape profesionale au existat şi vor exista mereu.

Însă, din fauna de casă a Preşedintelui face parte un animal mult mai înfricoşător: o presă portocalizată într-atât încât se lasă surprinsă în poziţii cel puţin stânjenitoare. I-am văzut colţii pe când eram şef de campanie în cursa electorală a lui Călin Oancea pentru Primăria Cluj-Napoca. Am simţit atunci, într-un oraş portocaliu până la greaţă, nu doar ostilitate şi luare în derâdere, ci şi o competiţie acerbă pentru un post de animal de casă al portocaliilor. Nici prietenii din presă nu ne-au putut ajuta (în sensul de a fi obiectivi, nimic mai mult), dar măcar au avut curajul să ne spună să ne lăsăm păgubaşi, că, dacă nu pupau publicitate de la regiile şi instituţiile portocalii, ajungeau pe drumuri.

Revedeţi materialul postat de el, făcând abstracţie de EBa şi Monica Iacob-Ridzi, urmărind exclusiv efortul moderatorului emisiunii de a lăsa o impresie cât mai bună şi a aduce cât mai multe voturi, în speranţa atingerii punctajului maxim în Portocaliada de vară şi a câştigării ulterioare de fonduri. Şi iată cum, Statul devine, din garant al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, un factor de presiune constantă care limitează dreptul acestora la informare corectă.

Gherila digitală liberală şi manipularea sondajelor online

Am fost la Congresul Extraordinar al PNŢCD şi a fost bine. M-am revăzut sau văzut cu colegi de rezistenţă antimiluţiană, antbăsesciană, pe scurt, anti. Dar nu despre asta vroiam să vorbesc. Nostalgia asta...

Am fost la Congres şi Crin Antonescu nu a fost. Cred că nu a avut timp să se spele pe dinţi de la pseudo-congresul miluţian din 12 septembrie. Acum două săptămâni se credea cu două săptămâni mai deştept şi chiar era, atunci. Dar nici despre asta nu vreau să vă vorbesc.

Vroiam să vă vorbesc despre surpriza pe care am avut-o astă seară când am observat deodată o creştere semnificativă a opţiunilor pentru Crin Antonescu în sondajul găzduit de site-ul www.pntcd-cluj.ro. Aşa că am căutat în statisticile site-ului şi am avut o surpriză: voturile date pentru Crin Antonescu aveau aceeaşi sursă, o firmă ce oferă servicii de găzduire de site-uri (Sc Hostway Romania Srl, având IP-uri începând cu 83.246.7.*). Voturile au fost date consecutiv de pe IP-urile respective şi exclusiv pentru Crin Antonescu. Dacă asta nu este manipulare informatică a unui sondaj online, atunci este un fenomen informatic unic în scurta istorie a internetului, cu o probabilitate de 1 la 10 miliarde.

Amuzant este că, atunci când era deschis sondajul privind posibile alianţe ale PNŢCD, nu i-a interesat să manipuleze sondajul. Nu dădeau doi bani pe alianţă. Acum, după ce Crin Antonescu a dat cu bâta-n baltă pe 12 septembrie, mai vor şi sprijin pentru el.

Pramatism

Poate că ar trebui să se predea la şcoală cum să-ţi vinzi părinţii sau măcar să le vinzi un rinichi ca să o duci tu mai bine. Ar trebui să ştie tot copilul, de mic, poate chiar de la grădiniţă, că munca este cea mai înjositoare activitate umană, oboseşte omul şi îl mai şi îndobitoceşte. De ce să munceşti când poţi să fii şmecher? De ce să te educi când îţi poţi exacerba instinctul de conservare până la cinism?

Da, şi de data asta supărarea mea îşi are rădăcinile în politică. Nu pot să înţeleg cum sunt capabili unii să vândă anii de temniţă şi chin ai martirilor naţional-ţărănişti prin acceptarea unui troc penibil şi iluzoriu în care se doreşte dărâmarea uneia dintre ultimele redute ale luptei împotriva curentelor şi grupărilor totalitare - PNŢCD. Nu pot să pricep cum nişte marionete mânuite abil de sforarii vremurilor trecute şi prezente, vor să nege viitorul unui partid dăinuitor peste deceniile comunismului.

Sau pot, dar nu vreau să cred. Iar pentru că eu şi mulţi alţii nu vrem să credem, nimic din ceea ce au săvârşit nu vor desăvârşi, nimic din ceea ce au făcut nu va rămâne nedesfăcut. Stă în puterea noastră să ne decidem soarta liberi şi demni, căci doar liberi şi demni putem avea pretenţia de a conduce o ţară liberă şi demnă. Iar dacă nu este aceasta, o vom clădi.

Luaţi un leu de pe PeNeŢeu!

Am mai scris despre ofensiva imobiliară a Miluţului şi nu suntem singurii, după cum puteţi vedea. Sediul din Câmpina este cel cu acoperişul care face cât tot sediul la un loc, iar destinatarul final al dreptului de proprietate este - direct sau indirect - domnul Miluţ. Prin urmare, despre asta nu vom scrie astăzi prea mult, ţineam doar să transmitem confirmările venite din surse miluţiene.

Dar cum trebuia ca postarea să aducă ceva nou, avem şi o ştire proaspătă de mult mai de aproape de noi. Domnul Miluţ doreşte să achiziţioneze sediul PNŢCD Turda (prin intermediul domnului Luca), fără ştirea organizaţiei locale Turda. Acest ultim aspect al secretomaniei ne face să credem că scopul achiziţiei nu este acela de a pune la dispoziţia PNŢCD Turda sediul.

Mânie liberaloidă

http://ghilotina.wordpress.com/2009/09/16/scuipati-aici-taranistii-cluje...

Era de aşteptat să apară şi primele supărări ale fanilor liberali de prin presă şi de aiurea cu privire la decizia grupării Miluţ de a-l susţine pe Băsecsu la prezidenţiale. Dar chiar aşa de mult să îţi ia mânia minţile încât să consideri că Radu Sârbu poartă vina deciziei, asta este prea de tot.

Nu recrudescenţa spiritului funariot tocmai în PNŢCD este subiectul nostru, ci cât de superficială şi de colerică poate fi presa uneori, ajungând să nu mai înţeleagă realitatea. În caz că vor ajunge şi pe aici cei de la Ghilotina, sau în cazul în care vreunul dintre cititorii noştri citeşte articolul, sunt necesare câteva lămuriri:

1. Marian Miluţ nu mai este de multă vreme preşedintele PNŢCD.

2. Numitul Luca Romulus a fost numit de Marian Miluţ preşedinte interimar la Cluj (atunci când Miluţ deja nu mai avea nicio calitate), organizându-şi ulterior alegeri în familie.

3. Înainte de a scrie ceva atât de greu, cei de la Ghilotina ar trebui să sune şi să întrebe (0722829306, accept şi numere secrete şi sintetizatoare de voce, dat fiind că doriţi să vă păstraţi anonimatul).

Lecuirea

Astăzi m-am convins: la pseudo-congresul miluţian nu au fost doar angajaţii Prefab, deşi televiziunile şi reporterii au avut norocul să le ceară doar acestora părerea. Am stat de vorbă astăzi cu trei clujeni care s-au dus la adunarea cu pricina ca să vadă şi ei cum este. Oamenii cu pricina fuseseră şi la Congresul extraordinar al PNŢCD din 24 august 2008, aşa că au avut ce compara la nivelul democraţiei şi reprezentativităţii.

"Nu cunoşteam pe nimeni. M-am tot uitat după seniorii partidului, să văd şi eu un Ion Diaconescu, un Ţepelea, ceva surori Coposu. Nimic." Bine, asta puteau să mă întrebe pe mine şi nu merita efortul deplasării, dar pe mine nu m-ar fi crezut, că le par prea ţânc şi neştiutor.

"Am vrut să iau cuvântul să vorbesc şi eu despre unificarea PNŢCD şi despre cât de tare mă doare că s-a rupt partidul. Mi-au cerut hârtia scrisă să vadă dacă se poate spune acolo ce aveam eu de spus. Le-am spus că nu am hârtie, vorbesc din suflet şi liber. Nu mi-au dat voie să spun nimic." Dar unde credeau ei că se duc? Ce congres miluţian ar mai fi fost acela în care putea să vorbească tot omul şi să îşi spună păsul în legătură cu situaţia din partid?

"Când a trebuit să votez, mi-a luat Luca buletinul de vot, ca să se asigure că am votat cum trebuie." Da, cam asta înseamnă vot secret şi liber în viziunea luco-miluţiană.

Şi multe altele despre care vom mai vorbi, dacă va fi cazul. Nu pot însă să închei altfel decât cu vorbele oamenilor în cauză: "Da' ce? Ăla a fost congres? Ăla a fost al paişpelea congres. Dacă mi-ar fi spus cineva, n-aş fi crezut. Aşa, m-am lecuit. Vin şi la Congresul din 26 septembrie."

Congresul robilor şi congregaţia corbilor

M-am tot întrebat, de sâmbătă încoace, ce a căutat Crin Antonescu la aşa-zisul congres organizat de Miluţ în familia Prefab. La început am crezut că nu ştia ceea ce ştia tot satul: Miluţ urma să îşi declare sprijinul pentru Traian Băsescu la prezidenţialele din 22 noiembrie 2009 printr-un vot deja aranjat al angajaţilor Prefab şi al slugilor sale din PNŢCD.

Da, am înţeles pe deplin prezenţa lui Boc, în virtutea semnalelor evidente de slugărnicie venite dinspre Miluţul disperat că lucrurile nu îi merg chiar cum trebuie prin PNŢCD - ba chiar deloc, după excludere. Am înţeles şi rolul alaiului de însoţitori portocalii martori ai căsătoriei din interes anunţate. Dar Crin?

Tot de sâmbătă încoace, o armadă stânjenită de blogăreţi liberali încearcă să răspundă unei armade invizibile de naţional-ţărănişti revoltaţi, scuzând prezenţa lui Crin în stabilimentul miluţian. Ba că nu a ştiut, ba că nu i-a venit să creadă, ba că ştia dar nu celor din sală le-a trimis mesajul, ci nouă, celorllţi.

De fapt, principalul motiv al prezenţei lui Crin Antonescu la congresul robilor este acelaşi ca şi al lui Emil Boc: au simţit miros de stârv.

L-au confundat pe Miluţ cu PNŢCD pentru că le convenea un PNŢCD incoerent, neconvingător, fără structuri şi fără oameni înrădăcinaţi în mentalitatea colectivă. La ce le-ar fi trebuit lor un PNŢCD cu Gheorghe Ciuhandu, Ion Diaconescu, Ion Caramitru, Radu Sârbu, Gabriel Ţepelea, surorile Coposu şi alţii? Nici gând. În ciuda stridenţei de moment a criticilor sporadice ale lui Miluţ, acesta s-a dovedit întotdeauna gata oricând de compromis cu oricine, Becali, Băsescu, Oprescu, Tăriceanu, oricine numai să scape de urmăritorii ţărănişti revoltaţi. Şi dacă poate să lichideze şi partidul pentru a primi o recompensă pe măsură, cu atât mai bine.

Dar acum, aventura lui Miluţ a luat sfârşit: a fost exclus din PNŢCD după ce pierduse de multă vreme controlul asupra partidului. Da, la congresul robilor, din 12 septembrie, mirosea a stârv. Nu era însă vorba despre stârvul PNŢCD, cum le-a plăcut să creadă invitaţilor la pomana mortului, ci despre stârvul aventurii politice miluţiene. Şi uite-aşa, în loc să fie vajnici corbi şi să înşface o halcă din PNŢCD, s-au transformat în porcăraşi egipteni.

Miluţ Reloaded

Asta se întâmplă când maşinile (de vot) ajung să înlocuiască oamenii. Pe de altă parte înţeleg pragmatismul oilor negre ale zilei: La ce bun oameni care gândesc, pun întrebări, îţi fac concurenţă, pe scurt, consumă din propriile tale resurse pe vremuri de criză? Nu mai bine îţi cumperi tonomate (lol) de vot, bagi banul, iese votul şi stai tu liniştit că nu se apucă maşinile să pună întrebări sau să dea răspunsuri.

Aşa că domnul Miluţ s-a auto-reales preşedinte al Partidei omonime, cu o majoritate aşteptat de covârşitoare. Şi cum nu era suficient, îl va mai vota şi pe Băsecsu la prezidenţialele din 22 noiembrie 2009. La ştirea aceasta din urmă, am stins televizorul, calculatorul, luminile şi tot ce puteam să sting, ca nu cumva să simtă Matrix că trăiesc liber.

Amânarea Congresului PNŢCD

Congresul PNŢCD se amână (Vestul)

Bănuiam de multă vreme că se va amâna Congresul Extraordinar al PNŢCD din 12 septembrie, iar acum am primit confirmarea. Astfel de lucruri nu pot fi făcute în grabă pentru a le da posibilitatea contestatarilor de profesie să le conteste la nesfârşit. Congresul se pare că va avea loc la sfârşitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie.

Un Congres cel puţin la fel de bine organizat ca şi cel de anul trecut poate înlesni soluţionarea litigiului privind preşedinţia PNŢCD. Ar fi fost şi mai bine dacă acest congres era unul ordinar şi s-ar fi desfăşurat atunci când Statutul PNŢCD o cerea în mod explicit, în perioada imediat următoare alegerilor parlamentare din 2008. Chiar dacă mandatul conducerii PNŢCD nu expirase, existau şi există prevederi statutare clare şi neinterpretabile. Un astfel de Congres ordinar al PNŢCD ar fi uşurat şi mai mult litigiul din justiţie.

Din care PNŢCD a fost exclus Miluţ?

Din care PNŢCD a fost exclus Miluţ? - Curentul

Da, întrebarea asta nu mi-am pus-o încă. Asta pentru că nu am probleme în a face distincţia între PNŢCD şi Partida Miluţ. Pentru cei care stau în afara partidului este lesne de înţeles că lucrurile nu sunt chiar aşa de clare. Însă putem constata o oarecare evoluţie pozitivă a brandului PNŢCD, de la "Mai există PNŢCD?" la "Din care PNŢCD a fost exclus Miluţ?". Ce le putem spune celor care îşi pun astfel de întrebări?

Le putem spune că Miluţ a ajuns preşedinte al PNŢCD în mod democratic? Da, şi Hitler a fost ales democratic.

Le putem spune că Miluţ a eliminat nedemocratic, încet-încet, opoziţia internă din forurile de conducere ale PNŢCD? Da, nu este nici primul şi nici ultimul.

Le putem spune că unii dintre cei care astăzi au schimbat tabăra au fost părtaşi ai abuzurilor sale? Noi, da.

Le putem spune că Miluţ a încălcat statutul PNŢCD şi normele democratice, fapt pentru care a fost exclus chiar de Juriul, Onoare şi Arbitraj ales odată cu el, la propunerea unui CNC ales odată cu el? Da, şi le-o tot spunem.

Le putem spune că justiţia a consfinţit ceea ce pentru o majoritate covârşitoare din partid este evident, forurile de conducere alese la 24 august 2008? Nu.